Meridian Pedagogic

Written by Administrator

Wednesday, 04 March 2009 07:44

„Epopei ludice” în stimularea lecturii automotivante

„A spori motivaţiile lecturii, a îmbunătăţi randamentul calitativ al comprehensiunii, a creşte abilitatea abordării plurale a a textelor înseamnă a înmulţi şansele individului de a se înţelege pe sine şi de a-i înţelege pe alţii. E un obiectiv major cultural, şi nu numai cultural, la îndeplinirea căruia aportul şcolii e unul hotărâtor, dar nu exclusiv” (Paul Cornea, Introducere în teoriea lecturii)

Astăzi tot mai mult se vorbeşte de „criza lecturii”, cartea e concurată cu forme facile şi de divertisment. Ne confruntăm cu problema dezinteresului tinerii generaţii pentru lectură, iar găsirea căilor de stimulare e obiectivul major , îndeosebi, a profesorului de Limba şi Literatura română. Suntem determinaţi zilnic să căutăm lumina spre Formarea cititorului avizat, obiectiv esenţial al cursului de LLR în liceu. Atât în cadrul orei , cât şi în activităţile extracurs, profesorul trebuie să insiste pe realizarea performanţei de lectură, „pentru că lectura, în viziunea curriculumului de liceu, constituie modalitatea integratoare a tuturor activităţilor educaţionale la disciplină”. Pentru ca lectura să fie utilă şi după ce trece examenul, cititorii trebuie să interpreteze textul.E dificil de a-l forma pe elev ca cititor –interpret al textului în clasele de liceu, dacă n-a parcurs celelalte „etape” de formare. Mă refer la ipostaza lui de cititor ca jucător(simbolic): care corespunde vârstei preşcolarilor, în care lectura-ascultată este un exerciţiu ludic prin intermediul căruia copii îşi imaginează şi se joacă, se transpun în poveşti şi nu disting realitatea de ficţiune, ipostaza de cititor ca erou/ eroină , când la lectura primelor texte , copiii împrumută comportamentele personajelor ficţionale, ipostaza de cititor ca gânditor, specific adolescenţei, când, prin lectură, se reflectează asupra elementelor de literalitate, când se discerne realitatea de non-realitate, consolidându-se conştiinţa propriei identităţi. Cititorul –interpret trebuie să dispună de abilitatea de a produce text „împotriva „ textului, adică să propună o interpretare proprie, valabilă, a evenimentelor ficţionale, evident posedând o educaţie literară şi instrumente de interpretare. Aceasta presupune că cititorul este angajat activ în lectură, că poate să lege ceea ce citeşte de ceea ce ştie deja sau poate deja să facă. Elevii trebuie să se gândească la mesajul autorului prin prisma propriilor idei şi acţiuni. Ca profesori de LLR , o primă sarcină ne revine de a-i ajuta pe elevi să-şi dezvolte capacitatea de a se implica în lectură, de a deveni citiori reflexivi. Trebuie să-i învăţăm cum să citească de plăcere , cum să se relaţioneze la text şi cum să acţioneze ca răspuns la ceea ce au citit.

O activitate extracurs al cărei scop prioritar este promovarea unei atitudini pozitive faţă de literatură , prin cultivarea lecturii de plăcere, ar fi Cercul de lectură. Ce este? O comunitate de lectură în care 10-15 elevi , acoperind toate ciclurile de învăţământ, şi profesorii lor se întâlnesc, citesc şi discută despre cărţi de literatură. Cercul se axează pe ideea cooperării între elevi şi profesorul –moderator, care intră în scenă alături de elevi cu propria lui experienţă de cititor. Rezultatele obţinute în cadrul acestei activităţi pot ameliora şi demersul educativ la clasă, ceea ce interesează foarte mult pe profesorul de LLR. Alegerea acestei modalităţi e binevenită şi prin faptul că permite exploararea reacţiilor personale, negocierea sensului cu alţii în cadrul unei comunităţi ai cărei membri vin fiecare cu propria atitudine faţă de lectură şi care poate stimula cu adevărat plăcerea lecturii. Cercul de lectură mai dă posibilitatea de a putea valorifica alte cărţi care nu intră în bibliografia şcolară recomandată, cărţi contemporane. În acelaşi timp e o posibilitate de socializare , de grupare a elevilor în jurul unor idei care ar lărgi sau poate ar configura în alt fel sistemul lor de valori .

Dintre tehnicile aplicate în cadrul cercului, utile şi la orele de literatură, pot menţiona Jurnalul de lectură, prin care elevii au posibilitatea de a-şi exprima liber impresiile, sentimentele, trăirile provocate de lectură, iar pagina oferită profesorului îmi dă posibilitatea de a face propriile observaţii în legătură cu progresul înregistrat de elev în lectură sau răspunde la întrebările puse de elev.

O dată în săptămână organizez la lecţie un Moment de lectură de 15 minute a unui fragment dintr-un text necunoscut. Această tehnică dă posibilitatea de a intriga cititorul , de a face unele presupuneri iniţiale despre autor şi operă, expunându-şi reacţia postlecturală. Cărţile sunt aduse şi de elevi, dar şi de profesor.

Scrisorile adresate autorului, unui personaj, unui cititor în formare (scrisoare- recomandare) dau posibilitatea de a încuraja schimbul de impresii asupra unei cărţi. Uneori, sfatul colegului atrage mai mult atenţia semenilor şi-i provacă mai mult la lectură .

Ideea Cercurilor de Lectură a devenit un proiect la nivel de ţară în România. Experienţa aceasta am cunoscut-o în cadrul stagiilor de formare , organizate de Institutul Cultural Român, pentru profesori ce predau în limba română în afara graniţelor ţării. Proiectul şi-a găsit extindere la noi în republică, dar suntem la etapa iniţierii. În acest sens am organizat un training cu profesorii de LLR din raion cu tema: Cercuri de lectură –un proiect de promovare a” lecturii de plăcere”. Aş vrea să expun şi părerile colegilor mei despre necesitatea unui asemenea proiect şi la noi în ţară sau cel puţin să apară în planul cadru oră opţională şi pentru Cercul de lectură.

Aloina Ungureanu, profesoară de Limba şi Literatura română,

grad didactic întâi, Liceul Teoretic „B.P.-Hasdeu”, or. Drochia

Add new comment

Scoala ICT Capabila

Written by Administrator
Friday, 30 January 2009 13:49
*Scoala ICT Capabila* Drept rezultat al activitatii in comun pe parcursul a doi ani a unui grup de experti de la Universitatea de Stat din Moldova, Institutul de Instruire Continua, Universitatea Pedagogica de Stat”Ion Creanga” din Chisinau, Universitatea Aligante(Spania) si Institutul Regal de Tehnologii(Suedia) a fost adoptat pentru implimentare un Program de formare continua in domeniul aplicarii tehnologiilor informationale si comunicationale in educatie, in deosebi in disciplinile de studii, intemeiat pe rezultatele tehnologiilor informationale moderne aplicate in prestigioasele universitati europene. Experienta acumulata de tarile europene arata ca ICT (tehnologiile informationale si comunicationale) exercita un impact pozitiv enorm la dezvoltarea vietii economice si sociale. Respectiv, intregul potential al acestor tehnologii nu a intirziat sa influenteze similar fiecare aspect al activitatii scolare. De aceea, programul elaborat in baza proiectului”E-learning in formarea continua a cadrelor didactice din Moldova-ESTTIM”, realizat in cadrul Programului Uniunii Europene TEMPUS-TACIS, este orientat spre activitatile de predare si invatare cu ICT in clasa. Programul este orientat in primul rind, la modulul in care toate tehnologiile grupate sub termenul ICT pot modifica procesul de instruire in scoala. Liceul ,,B.P.Hasdeu” Drochia a fost ales sa participle la acest program care contine doua programe de formare profesionala: 1.Programul de recalificare profesionala pentru coordonatorii ICT-profesorul de informatica. Durata cursului 644 ore, un an. 2. Programul de perfectionare “Initiere in utilizarea ICT in scoala”. Durata cursului 144 ore, 4 luni(participa toti profesorii din liceu). Cursurile se realizeaza on-line. Liceul va capata denumirea de SCOALA ICT CAPABILA. Liceul a primit un echipament care ne va ajuta sa imbunatatim procesul de predare-invatare: -un proiector; -un Laptop; -un USB Flash Drive(2 GB); -un aparat foto digital; -un set de manuale foarte necesare profesorilor pentru aplicarea ICT in disciplinele de studii. Deja sunt incercari de folosire a tehnologiilor informationale la majoritatea obiectelor predate in liceu, astfel ne punem mari sperante in acest program si vom obtine rezultate si mai frumoase, ore mai interesante, elevi mai bine pregatiti. *Valentina Concescu, profesor de informatica Liceul,,B.P.Hasdeu”* Add new comment

CREATIVITATE

Written by Administrator
Friday, 30 January 2009 13:28
*Te caut…* Ma caut In marea banalului. M-am dizolvat in solutii, tincturi de stres. Ma strigi in pustiul urbei accelerate. Intreb de busola rascrucii : - Unde-i inceputul ? Raza solutiei e sub gheata primaverii. - Unde esti, eul meu? Te caut. Te strig. Ma intreb daca mai esti Sau Am invatat tema fatalitatii. *Definitia paradisului* Paradisul e iubirea. Iubirea e oceanul implinirilor. Implinirile sunt fericirea. Fericirea e clipa prea plina. Nu! E masura. *Saminta descoperirii* Vesnicia mea e clipa pe care mi-o da Bunul. Nu lasa, Doamne, in uitare clipa mea! Da-mi, Doamne, saminta descoperirii sa am cheia bunului augur al rodului continuu. *Unde esti, copilarie?* Nu sunt copil, dar vreau sa fug de la orfelinatul maturitatii. Cum sa gasesc drumul inapoi ? Cine stie ? Poate fiul meu ? Poate tu ? Eu-nu. *Definitie* Poezia e perla din cuvinte, o lacrima a spiritului, un zimbet de constiinta in edificiul talentului; mireasma de flori de tei, muzica cristalizata-n prozodie revelatie ce respira. Minune! *Destin* Traieste clipa! Cronica mortii. Opreste clipa! Speranta mortii. Viseaza clipa! Idealul mortii. Iata, prveste clipa! Moartea mortii. *Piatra* Dura, milenara Contemplezi...Iubesti? Urasti? Buzalt pur si sterp, tu esti Istorie. *Poezia* Frumoasa si multa Rasuna, innobileaza, purifica Templul magiei slovelor Altor *Moarte* Alba si neagra Nasti, smulgi, cutremuri Clipa siderala a destinului meu Evaluare. Resetnic Silvia Add new comment
Last Updated on Friday, 30 January 2009 13:41

Oda

Written by Administrator
Friday, 30 January 2009 13:26
*Insemnari stingace la Oda* (in metro antic) de M.Eminescu** Se perinda epoci. Generatii la rind isi formeaza gustul si viziunile literare din seva creatiei eminesciene. Multiplicind lecturile-i, sintem coplesiti de grandoarea gindului, profunzimea ideilor, ineditul versului Sau. Oda (in metru antic) e un text frumos, pentru ca-i perfecta strofica, incifrat, fiindca necesita decodarea semnificatiilor, complex, deoarece e destinat inimii si cugetului, polivalent, caci sesizam idei diverse, controversate, ce imbina in sine simultan reverberatii ale esteticilor clasicismului, romantismului, ermetismului, expresionismului, modernismului. Specia literara oda e un omagiu adus cuiva sau catre ceva. Ce sau pe cine venereaza poetul? La intrebarea data vom reveni spre final. Poezia incepe cu o ipoteza negata prin adverbul nu.Nu credeam sa-nvat a muri vreodata. E o confesiune amara a unui eu poetic impovarat de suferinta anilor, proiectata prin evocare in eternitatea tineretii, e o aspiratie a unui tinar in pragul Marii Treceri, verbalizata visator de o gura, careia experienta i-a sapat riduri adinci. Primul vers contine trei verbe la moduri diferite. Imperfectulcredeam nuanteaza o durata temporala interminabila, cu coordonate orientate spre infinit, un trecut continuu al probabilitatii, al nesigurantei al lipsei certitudinii, caci clipa in tinerete pare a fi perena. Conjuctivul prezentului sa invatlanseaza dorinta eului neofit spre cunoasterea absolutului.Atemporalitatea infinitivului a muri , intersectata cu ipotetica aspiratie spre formare a tinarului potent de a imblinzi necunoscutul, devine paradoxala, fiindca un traseu initiatic e o experienta depasita, un reper ce faciliteaza dezlegarea urmatoarei enigme...Poate moartea fi invatata? Experienta cunoasterii ei nu poate fi depozitata in analele competitive ale omului concret, ale eului, desi batrin. A muri e o coordonata finala, o suma a semnificatiilor oferite de sa invat, dar nu un termen al ei. Adverbul vrodata conoteaza sensul opus celui obisnuit-niciodata, reluind atemporalitatea ipotezei. Verbele ei sint statice, amintind un complex statutar din piatra ca cele ale lui Brincusi, un edificiu virtual al cugetarii. In urmatoarele trei versuri ale primei strofe asistam la vernisajul autoportretului ginditorului jun: Pururi tinar, infasurat in manta-mi,/ Ochii mei naltam visatori la steaua/ Singuratatii. Cine nu concepe in adolescenta pururi tinar, plin de energie, dornic de a se aventura in tumultul vietii? Eul poetic e din acestia, insa fiind sub auspiciile destinului omului superior, poarta semnul alesului, sugerat de simbolul manta-mi, element romantic ce imbina in sine universul spiritual si solitudinea, caci isi va trasa alte valori decit semenii. Ochii e o metonimie a genialitatii hyperionice, sortite sa parcurga labirintul stelei tragicului –Singuratatii- nemuritor si rece sau nemuritor, dar rece? Cuvintele primei strofe par a descrie un tablou asemanator cu cel al prefacerii, al unui timp rectiliniu. Eul poetic e ca un titan coborit de la zei, ce se vrea la inceputuri, la macrocosmosul patern (dar isi va arde visul terestru in rugul suferintei, definind conceptul imposibilitatii probabile de a invata tragismul existential). A doua strofa debuteaza cu o rasturnare teatrala a registrului afectiv. Cuvintul conjunctiv subordonatoare de timpcind, reluata de adverbul hazardului, al intimplarii accidentaledeodata deschid tabloul nasterii altei lumi. Irupe vulcanul mocnind, incepe viata energic, pe viu, cu avinturi si caderi. Eul poetic poseda in secventa numita 2 ipostaze: e vorba de cuplul, nominalizat de pronumele personal tu, reluat de 2 ori si insistent utilizat si a treia in desinenta verbului rasarisi (tu). Fulgeratorul schimb al atmosferei se potenteaza prin perfectul simplu al verbului, un trecut finalizat rapid numai ce, precedent imediat prezentului. Rasarisi e un verb al devenirii, al noii identitati a lucrarilor, o alta etapa de talia marilor fenomene cosmice sau umane. Cale e metonimia demersului initiatic, acesta fiind un laitmotiv alaturi de cel al focului, iubirii, suferintei. Prin vocativul invocatiei retorice se etaleaza fiinta concreta a lui tu- suferinta. Acesta e asociata cu pitorescul oximoran, ce incearca a uni contrariile,antinomiile dureros de dulce, care-i acorda suferintei (conotatii) calificative semantice de exceptie, tainice, divine, coplesitoare, geniale. Suferinta e o consecinta, o urmare a unui fapt produs, a unui eveniment. Cine sau ce provoaca suferinta? Se permite aceasta intrebare, gratie personificarii imaginii artistice. Si totusi cine e? Raspunsurile pot fi diverse. In dependenta de ce concepem ascuns sub aceasta masca, definim tema poeziei. Poate fi iubita? Da. Atunci e vorba de o poezie erotica. Poate fi creatie, arta? Da. Deci e o arta poetica. Am putea zice- experienta umana, deziluzia, atunci e o poezie existentialista. Poate fi cunoasterea? Da. Aderam la un text filozofic. Sau toate laolalta? Ar fi mai multe fatete ale existentei, care incap toate in suferinta, caci Totul e suferinta, dupa cum afirma Budha. Eminescu a acceptat religia hindusa. Punctele de suspensie umplu o pauza de revelatie a emotiilor, de emancipare a sentimentelor emanate de aceste scurte cuvinte cu rasunet lung si profund. Sintagma expresionista pina-n fund asociata metaforei bauimarcheaza o noua modalitate initiatica, cea nemijlocita, a unei implicari cu trup si suflet in pulsatia vietii, care are orientare vectoriala tragica prin ireversibilitatea acesteia, destinatia fiind moartea, dar aici ea poseda denotatia vitalitatii! Viata e o cronica a mortii, e o tesere a covorului acesteia. Traind in fiece clipa, de fapt, murim cu ea, cu o clipa, imputinindu-ne palmaresul zilelor date de Dumnezeu tocmai cu clipa aceasta. De aceea, expresia baui voluptatea mortiisemnifica trairea din plin. Epitetul neinduratoare anunta pesimist shopenhaurian acceptat de Eminescu. Urmatoarea strofa e marcata de registrul temporal al prezentului. Viata e o ardere. Ea presupune iubire, creatie, cunoastere. Deci toate sint o ardere. Metafora focului e un motiv flotant in acest text. A arde inseamna a depune maximum efort si daruire. E o aluzie autobiografica? Evident. Hiperbola antitetica a stinge nu pot cu toate apele marii nu restabileste echilibrul efortului sugerat de metafora- simbol focul meu. E o imagine expresionista, violenta, tumultoasa a daruirii excesive. Nominalizarea eroilor mitologici Hercules, Nessus este o conventionalitate dubla a calitatii suferintei masurate cu atemporalitatea mitului si puterea divina a suferintei, durerii. Strofa a patra constituie o experienta depasita. Eul poetic constata o realitate traita, un traseu implinit, cind isi evalueaza obiectivele. Doua repere simbolice-l macina: idealul- visul si experienta, viata- rugul, care se masoara in mod romantic una cu alta. Daca visul mistuie, rugul topeste. E o implinire fericita? E o dezamagire? Punctele de suspensie deschid un larg prilej de meditatie. Ea devine grava, sententioasa, justitiara prin intrebarea retorica, ce e, de fapt, chintesenta textului, e simburele dialecticii umane: Pot sa mai reinviu luminos din ea ca/ Pasarea Phoenix? Pesimistii vor raspunde nu, optimistii da. Mai e o problema. Pronumele el din versul citat tine locul carei parti de vorbire: substantivul vis sau substantivul rug? Din ce sa reinvie : din vis sau din (rug) realitate ? E clar ca nu poate fi varianta ambelor, caci s-ar utiliza pronumele ele. Posibil, e vehiculata regula atractiei topicii, adica din rug, mai ales ca aceasta e contextual legendei renasterii din cenusa? Ori, e reinvierea spre orizontul noului vis ca ideal? Atare simbolurile constituie extremitatile toposului destinat hyperionilor, eului din poezia data. Ultima strofa e discursul unui ascez. Verbele sint la imperativul ce emite o tensionata dorinta de renegare. Sintem la finele cunoscutului labirint initiatic prin metonimia cale. Prin verbul violent piatra la conjunctivul amputat se remarca o decizie totala, un verdict adus siesi. Ramine a concretiza semnificatia metaforei- simbol ochi tulburatori. E iubita? Arta? Cunoasterea? Ispita? Sau toate impreuna definesc viata! Chemarea prin verbul vino anunta un eu poetic inovat, coplesit, obsedat de nepasarea trista, antitetici starii de ardere! Ultimul vers e unul forte al creatiei eminesciene, o grandoare sclipitoare ce poate crea un artist, un almaz verbal de marimi impunatoare ce cintareste spirit, frumusete, laconism, viziune conceptuala, istorie, religie etc. Ultimul vers contine o principala pe mine mie reda-ma si subordonata de scop. Deci finalul e moartea linistita, nimicul, neantul? Jocul pronumelor, lexeme abstracte, permit o fantezie a spiritului filozofic. E dedublarea eului mine- eul actual, ascet, trist, suferind care se vrea varsat in alta ipostaza, in mie-ma. Cine e acesta? Eul initial, tinarul visator la stele? Sau e batrinul deziluzionat, obosit, dornic de repaos? Poate e divinitatea, elementul eternitatii din om, spiritul? E o comuniune a acestei dedublari? Ar fi o parabola a evolutiei in cerc, spirala, cind finalul e, de fapt, temelia unui inceput? Ce sa pot muri linistit? Care eu sa moara ? De ce linistit ? Oare e vorba de final, sau de o revenire la Marele Tot din cauza accidentalei ruperi din Microcosmos si penetrarii prin membrana timpului a unui Hiper eon dornic de suflet si omenesc, insa dezamagit ori preimplinit, ce se reintoarce la geneza. Poate e parafraza destinului uman creator, a Mesterului Manole ce se vede siesi redat in alta manastire si pentru a crea, trebuie ziditorul Manastirii Argesului sa moara, ca din el, din temelia mortii lui sa reinvie un altul pentru o noua zidire mult mai frumoasa si mult mai luminoasa... Ar fi si vorba, simplu, de marea tristete a omului, ajuns impovarat de zile, darnic a-i muri anii grei si a se vedea iar tinar, voinic, calare pe tinerete... Revenim la intrebarea Oda cui ? iubirii, creatiei, vietii, mortii ? As zice Oda (in metru antic) de M.Eminescu e dedicata Omului cu toate nuantele si semnificatiile acestui cuvint atit de scurt, dar atit de cuprinzator ca tot ce tine de om. Resetnic Silvia profesor de limba si literatura romana Liceul Teoretic “B.P.Hasdeu” or.Drochia, grad didactic superior Add new comment
Last Updated on Friday, 30 January 2009 13:48

Ministerul Educatiei

Cautare

Main Menu

Logare

Utilizatori On-line

Mesaje

Cele mai recente

Cele mai accesate

On-line