|
Written by Administrator
|
|
Friday, 30 January 2009 13:22 |
|
Vesteste-L,mama,pe Dumnezeu ca am murit! „Dragi feciori, pe-acest pamint, Nici eu vesnic nu mai sint, Nu sint vesnic, voi pleca, Unde voi ma veţi uita, Si de unde nimenea Nu s-a mai intors cindva. V-am crescut, v-am ridicat, Ma pot duce impacat. ...”. | 
| Un accident stupid l-a furat de printe noi pe cel care a fost Grigore Vieru-poetul epocii,steaua spiritului,valorilor romanesti,modelatorul binelui si frumosului. Ziua de 20 ianuarie,ziua inmormintarii va ramine pentru totdeauna marcata cu negru in calendar. Trecerea in nefiinţa a poetului a fost deplinsa si in liceul nostru.Astfel in ziua inmormintarii in semn de indurerare profunda si regret a fost organizata o ora a memoriei. Liceenii au recitat minunatele-i poezii si au cintat piesele,versurile carora ii aparţine-au. In sala domnea o profunda tacere ce s-a prelungit prin pastrarea unui moment de reculegere. Acum nu ne mai ramine decit nemuritoarea sa creaţie inspirata de tot ce avem mai sfint: mama,iubirea,limba,adevarul istoric,neamul… Odihna vesnica,maestre! Ne-aţi parasit mult prea devreme… Biciuc Elena, clasa XI-a ,,C” |
|
|
Last Updated on Friday, 30 January 2009 14:07 |
Comments
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
Grigore Vieru Quote
RSS feed for comments to this post.